motto: “fight fire with fire“
O privire asupra secţiei de polizmei „Gaiţa Vencu”
O noapte furibundă de toamnă. Iarna pîndeşte prin canale ca un om de zăpadă cu testiculele sparte, irupînd de puritate şi aşteptîndu-şi rîndul pentru a lua în arendă Pămîntul pentru patru luni de zile. La sediul firmei Gaiţa Vencu, angajaţii au uitat ce înseamnă somnul şi buzele dulci ale viselor cu femei dezbrăcate. Aici se lucrează non-stop, mai ceva ca intr-un stup de albine (un cuib de şerpi în care produsul lor final se zvoneşte că ar fi miere) căci doar cine doarme puţin şi se trezeşte de dimineaţă poate deveni salvatorul neamului şi pilonul de referinţă într-ale meseriei de detectiv. Zis şi făcut. Anonimii modestei firme, dar întreprinzătoare (“Popeye” local, cu urzici în loc de spanac şi cu cefe de porc în loc de muşchi de mustangi) vor face cîţiva paşi mari pentru cetăţenii (des)culţi ai statului Manipulonia. Vor face, la propriu, din ţînţar, armăsar. Cu puteri magice, vor reuşi să strecoare vina acolo unde ea nu a existat pînă atunci. Un fel de taumaturgi de Străuleşti, erijori de clasă.
- Cu ajutorul unei camere de filmat pe care unul dintre noi o va ţine în gura, cum îi făcea doamna aceea şefului nostru, T. Chelu, vom revoluţiona viaţa oamenilor, pădurile vor creşte altfel, vor creşte hîrtii de Euro în loc de frunze şi, ce-i mai important, vom mînca şi noi luna asta mai bine.
Primului anonim îi sclipeau ochii la auzul propriei idei. Vibra odată cu ea. Toată atmosfera te ducea cu gîndul la o masturbare tacită, la propria satisfacere a eului.
- Nu este o idee rea! S-a auzit din colţul Anonimului nr. 2, acesta făcînd mişcari lente din cap în semn de aprobare.
- Da, şi eu sunt de acord cu această propunere! Al treilea anonim îşi găsi curajul să deschidă gura şi pentru a vorbi.
Cei trei muşchetari s-au înhămat pentru drum, au sărutat chelia din poza înrămată şi aşezată cu mare grijă pe biroul principal, şi au pornit în cautarea adevărului absolut şi-a unui om, avînd o cameră de filmat pe post de lampă.
Va urma
