apologia EUnificării
când toate universurile se ciocnesc între ele
într-un impact de sine (stătător) în cuiburi de oase
se ridică din dureri aurore boreale
și curcubeie pe care se așază fiecare celulă
să se observe din zare o suferință pictată de Dali
pungile de pop-corn (sau porn-cop)
au fost tunurile care au tras în ei cu sare
să își scoată ochii la cel mai prost film regizat până atunci
când sufletul nu are tentacule suficient de calde
și ochii duioși ca flegmele unui muncitor de șantier
nu aduc decât semne de întrebare
așteptarea să se ridice la nivelul nebuniei
sau, dacă se poate, să se așeze inima pe un calorifer,
într-o tigaie de tefal, la subsuoara soarelui ș.a.m.d.
și-apoi puțin sirop de tuse în orbite, ceva aspirină,
să nu rămână nici cea mai mică simptomă de răceală
în cele două galaxii de care ai răstignit și ultimul vizitator
